„Abandon hope all ye who enter here” ;)
Cat de multa corectitudine exista in relatiile sociale? Cat fair play caracterizeaza o zi petrecuta in compania unor oameni? Animalele sociale din noi isi scot coltii din dorinta de a fi mai presus. Si e ceva nativ. Pentru ca avem o doza destul de ridicata de sadism si de satisfacere a alter egoului. Nu conteaza prea mult cu cine interactionam, daca nu se finalizeaza cu o victorie se prefera remiza. Ne consumam energia nonsensual pentru ca nu suntem capabili sa o canalizam catre scopuri creative sau de ce nu altruiste. Parca am trai intr un sitcom de mana a doua in care episoadele au cam aceiasi tema si isi urmeaza acelasi fir epic condimentat din cand in cand cu cate un episod comic ori dramatic. Este dificil sa faci diferenta. Si de cele mai multe ori te resemnezi inca din faza incipienta. Ai aflat deja scopul acestei existente. Sa consumi, sa te distrezi, sa mai citesti ceva din cand in cand, dar asta numai cand esti la scoala, daca reusesti sa o termini, dupa accidental presa (de scandal pt ca asta vinde), daca esti norocos sa iti faci o casa, sa procreezi apoi sa iti pregatesti sfarsitul calatoriei. Trist… Sa iti poti descrie viata intr o fraza mai putin reusita. Intre virgule raman amintiri frumoase, momente unice care iti apartin pentru ca pana la urma tragi linie, iar acele momente nu difera prea mult de ale celorlalti. Si totusi.. Tu unde ramai? Doar in poze si in amintirea descendentilor? Este adevarat nu putem fi cu totii Dante Aligheri.
made in my reality 
Existenţa asta sună atât de…dull…încât, nu ştiu câte „amintiri frumoase şi momente unice” ar trebui ca s-o scoată din anonimat. Şi te întrebi „La ce folosesc toate astea?”
Ma tot intreb sa stii… dar fara rost :))
hugs!