cotidian

Ador ploaia dimineata. Dar nu si cand trebuie sa ma ridic din pat pt a infrunta o noua zi la birou. Sunt acele mici placeri ale vietii cand poti sa savurezi o cana de ceai, sa citesti o carte sau sa te uiti la un film si ploaia sa cada in decor.  Imi amintesc cu o usoara nostalgie de zilele cand aveam timpul si posibilitatea sa fac asta. Acum parca toti suntem mereu „on the run”. Nici macar weekend uri le nu mai sunt ce au fost. De fapt nu mai avem timp pt. noi. Nu mai citim, informatia vine mereu trunchiata si interpretata de altii. Am renuntat sa ma uit la tv.  Mai ales la stiri sau talk show uri. Daca pana acum ceva vreme deciziile, hotararile si de ce nu, aberatiile mai marilor statului ma amuzau, acum imi repugna. Uneori nu pot sa cred ca tara asta e populata in marea ei majoritate de oameni fara pic de discernamant. Tind sa cred ca evolutia a fost doar tehnologica. In ceea ce priveste natura umana ori suntem pe o scala involutiva, ori nimic nu s-a schimbat de secole. Valorile sunt mereu reduse la tacere pt ca cea mai de pret calitate a prostului este mandria, iar meritele unui om genial sunt recunoscute mai mereu post morten. Am tot cochetat cu ideea de a pleca din tara. Insa am realizat ca inca mai pot tolera mizeria, exceptii exista si in fond, nu sunt lasa. Nu am de ce sa plec eu (si aici nu ma refer strict la propria mea persoana ci si la multi altii), pt ca problema nu este la mine. Si daca tot am vorbit de plecat, din ratiuni pur culturale   m-as reorienta catre Atena, din ratiuni economice catre Amsterdam.  M -am reinventat. Dar despre asta sau cu totul altceva intr un post viitor

Publicitate

~ de Hazy pe martie 10, 2009.