Oricat anii ar trece peste noi sunt anumite intamplari ce imi vor produce mereu o oarecare uimire si imi vor darama mitul „sigurantei” de sine si asupra cursului „firesc” al vietii. Poate daca acel mit ar ramane in picioare viata nu ar mai avea acest farmec aparte de a te arunca din agonie in extaz si vice versa sau de a trezi anumite sentimente demult uitate, ori de a zdruncina certitudini sedimentate. Ca intre unii oameni se formeza legaturi extrem de puternice insesizabile carora nu li se acorda atentia cuvenita, stiam deja. Aflasem asta cu ceva timp in urma. Cu toate acestea nu imi este foarte usor sa accept realitatea cand vine vorba despre mine. Mai ales cand stiu ca desi timpul isi urmeaza cursul firesc intensitatea va creste iar asta undeva in subsidiar. Acum zambesc. In alta „epoca” nu as fi facut o. Asta si pt ca altcandva nu aveam capacitatea de a intelege, ierta si de ce nu accepta. Inca invat sa fac asta.

Publicitate

~ de Hazy pe februarie 3, 2009.