there comes a time…
http://www.photo. net
da, chiar vine o vreme cand fiecare din noi ne regasim”face to face” cu gandurile chinuitoare ale esecului, a temerilor si a acelei frici oribile de ceea ce iti va aduce viitorul. un amalgam de sentimente contradictorii cu radacini in trecut, cu consecinte in prezent si efecte nescontate in viitor. intrebari de genul „cum s a ajuns aici? ce o sa se intamle? cum sa actionez?” si vesnicul „de ce?” intrebari mai mult sau mai putin retorice. constiinta si instinctul de autoconservare iti vor da raspunsurile care vor… nu te astepta sa iti dea vreodata castig de cauza:))… no way parca nici nu ar fi ale tale…
pierduti in propria existenta, macinati de rutina sau alte activitati refuzam tacit sa vedem si acceptam realitatea. ne afundam dupa caz in distractii, munca, proiecte, relatii pasagere, trecut, etc si din prea multa grija de a planifica viitorul fara a lua in consideratie factorii de risc uitam sa mai traim prezentul si asa atat de „scurt” de parca ar fi insesizabil. uneori aceste trei timpuri mi se par prea vag delimitate …
made in my reality 