oare?
haideti sa va spun ceva…. voiam de ceva vreme sa scriu despre asta. fericirea altora loveste in cei care nu sunt partasi la ea. o invidiaza si incearca sa o distruga. poate de aceea nici nu tine. ori o distrugem noi ori altii. unii nu pot accepta in jurul lor oameni fericiti. prin masuri subversive sau nu incearca orice cale de a o schimba in durere. urmariti de propriile esecuri fac tot ce le sta in putere pt a inlatura bucuria altuia.scabros… o natie hibrida ce uita sa isi traiasca viata alegand varianta infiltrarii in povestile altuia. contorsionistii intrigilor, maestrii ipocriziei.
iar eu… eu ma pierd in prea multe detalii. mie imi este teama sa fac alegeri gresite. stacnez. astept ca altcineva sa imi dea un indiciu. ceea ce este evedint nu vreau sa vad… eu… mai bine nu mai vorbesc despre mine acum.
made in my reality 
suntem singurii responsabili ai distrugerii *utopicei fericiri*..factorii externi sunt daunatori si cauzeaza tensiuni psihice agasante, dar pot fi tinuti sub control..mai rau e cand iti periclitezi singur,constient si masochist traseul haotic al ideii de bine…intervine in scena asazisa automutilare afectiva..sad,but true!!!
sad but true asa este … insa mereu cedeaza unul . unul este intotdeauna prea obosit sa lupte. iar celalalt nu poate lupta singur.