din seria…
sunt oameni care raman prinsi in trecut. sunt oameni care uita de prezent, renunta la viitor si devin prizonerii propriilor himere. pe de alta parte sunt oameni care sunt nepasatori in ceea ce priveste experientele trecute. nu se leaga de ceva anume, depasesc momentele foarte usor si isi vad de viata lor ca si cand nimic nu s ar fi intamplat. asta poate pt a exista un echilibru. ceea ce este interesant este faptul ca interactioneaza intre ei. mereu cineva este ranit. 99% din cazuri cel prins in trecut. si se afunda in abisul melancoliei traind inert o tentativa de realitate plina de nostalgie si vise ipotetico-idealistice. unora nu le pasa ca ranesc, marcheaza existenta altora doar printr o simpla vorba sau actiune. inconstienta sau pur egoism … ?