well…

•Noiembrie 9, 2011 • 3 comentarii

 

Ei bine, da, traiesc. M-am tot gandit daca ar fi sau nu cazul sa mai scriu. Daca in urma cu ceva ani venea de la sine, acum totul mi se pare destul de dificil. Poate si pentru simplu fapt ca „nimic nu mai este ce a fost”. Ce s-a intamplat in viata mea in ultimii 2 ani? Pai nu as stii de unde sa incep, pe scurt, am avansat in cariera nesperat de mult, m-am casatorit si de curand am devenit mama de baiete. Pentru a nu insista prea mult pe subiect, mi s-ar parea mult mai simplu sa lucrez la Microsoft (eu, care nu am nimic in comun cu „stiintele exacte”) decat meseria de full time mumy.  Apoi, am cunoscut multi oameni noi de la care am avut de invatat cate putin de la fiecare, oameni care nu au incetat sa ma dezamageasca dar pe care am invatat sa ii tratez ca atare, am reluat prietenii mai vechi, am reinvatat ca persoane pe care te bazai sunt „dust in the wind” cand ai nevoie, iar oameni carora nu le acordai credit iti pot fi alaturi neconditionat, am realizat ca daca pui prea mult patos in activitatea zilnica, mai ales cea profesionala te poti tranforma in stressed wanna be si asta nu foloseste nimanui, mi am reconfirmat ca a avea prea multe asteptari de la oameni este sabotaj personal, am realizat ca munca la stat in Ro este de n ori mai penibila decat munca in privat, desi oameni prosti, neinstruiti si nesimtiti se regasesc in ambele sectoare,  sunt recunoscatoare ca am avut ocazia sa fac diferenta intre tratamentul in reteaua privata de sanatate si cea de stat pentru care nu exista prea multi termeni de comparatie, incepand, evident de la personal si terminand cu normele elementare de igiena si  respect atat fata de sine cat si fata de pacient. Si ar fi multe de scris si dezvoltat. Dar asta, poate intr-un post viitor 🙂

Anunțuri

2010 in review

•Ianuarie 3, 2011 • 2 comentarii

The stats helper monkeys at WordPress.com mulled over how this blog did in 2010, and here’s a high level summary of its overall blog health:

Healthy blog!

The Blog-Health-o-Meter™ reads This blog is doing awesome!.

Crunchy numbers

Featured image

A Boeing 747-400 passenger jet can hold 416 passengers. This blog was viewed about 3,500 times in 2010. That’s about 8 full 747s.

 

In 2010, there was 1 new post, growing the total archive of this blog to 62 posts. There were 2 pictures uploaded, taking up a total of 119kb.

The busiest day of the year was November 30th with 68 views. The most popular post that day was Cum arata viitorul .

Where did they come from?

The top referring sites in 2010 were nekocika.wordpress.com, andrian.ro, facebook.com, lamargineanoptii.blogspot.com, and mail.yahoo.com.

Some visitors came searching, mostly for maci, winter christmas, emisfera stanga a creierului, wallpaper iarna, and wallpaper winter.

Attractions in 2010

These are the posts and pages that got the most views in 2010.

1

Cum arata viitorul February 2009
4 comments

2

Punctul pe I – Andrei Plesu June 2009
8 comments

3

Emisfera stanga a creierului May 2009
13 comments

4

null December 2009
2 comments

5

Etimologie interesanta 🙂 February 2009

start your review here

•Septembrie 8, 2010 • Lasă un comentariu

Ascult Cafe del mar si realizez ca anul asta am vazut marea doar din avion.  Desi candva mi-am promis ca nu va trece vreun an peste mine fara sa o „ating”, indiferent de locatia ei. Este tardiv sa ma incurajez ca inca nu a trecut anul . Zambeam oarecum amar saptamana asta cand, intr-o conjunctura ce impunea o insiruire mai avansata de cuvinte, multumeam experientei de bloger din trecut. Si asa mi-am amintit ca a fost o vreme cand nu trecea zi fara sa postez, era un must do al acelei perioade, nu era zi fara sa citesc alte bloguri. Eram conectata la viata altora, desi nu ii cunosteam fizic, eram la curent cu tot ce li se intampla. Acum locuiesc doar in realitatea mea. Si in cotidianul atat de solicitant. Viata mea s-a schimbat mult in ultimii 2 ani. Radical as putea spune. Incepand cu evenimentele ce au avut loc si terminand cu felul in care gandesc si traiesc acum. Si asta e un lucru bun.

null

•Decembrie 20, 2009 • 3 comentarii

Probabil am sa merg acasa. Locul meu nu este aici, desi ma incadrez in piesa de puzzel. Si am ramas fara idei. Si am mai ramas cu un Craciun furat. Sau poate doar pierdut. Sau inscenat..

Si aici ma opresc din supozitii. Nu as vrea sa devin mai penibila decat sunt.  Aparente si substraturi.

Deziluzii mascate si teatrale. Nu a fost candva si nu vei putea „deal with it”… oricat ai incerca. So live with it! Oscarul este adjudecat.

Unde dracu am pierdut sentimentul sarbatorilor de iarna? Sau de fapt cand? In 2006? I really suck more than you do…

de ce?

•Septembrie 25, 2009 • 8 comentarii

9208478-lg

am intrebat DE CE?

am primit raspun : NU STIU

si asta doare cel mai tare. de ce … e atat de simplu de inteles

trapped

•Septembrie 3, 2009 • 1 comentariu

9589323-mdMa simt prizoniera. In propria realitate si activitate sau poate inactivitate. In fiecare an cand se sfarseste vara ma incearca o melancolie vecina cu tragedia. A mai trecut un an si parca fara rost. Vizibile poate sunt doar chipurile imbatranite parca pe nesimtite o data cu trecerea fiecarei veri. Mi-au ramas bine intiparite in inima vacantele petrecute la bunici, la tara. Pot spune ca sunt probabil ultima generatie care inca s-a mai bucurat de viata la tara neacaparata inca de libertatea si democratia atat de prost inteleasa. Ca in romanul lui Proust, mirosu de petunii si regina noptii ma arunca in valtoarea amintirilor atat de minunate a noptilor de vara cand statea cu bunicii mei si cativa vecini pe sala, asistand cu ochii mari la discutiile lor de… oameni mari, si Doamne cat de mult imi doream atunci sa cresc sa devin si eu un om responsabil. Acum ceva ani, intr-una din vizitele atat de rare pe la tara am vazut leaganul meu din copilarie, acel colos metalic achizitionat de bunicul meu, care ma facuse in urma cu vreo 23 de ani vipul ulitei, ros de rugina, doar un morman de fiare. Impactul vizual a fost destul de puternic si parca inca o lovitura a acceptarii trecerii ireversibile a timpului. Inca sunt un om norocos. Ii am pe toti ai mei langa mine si asta este o binecuvantare. Desi de cele mai multe ori nu stiu sa apreciez si valorific asta. A trecut vara si anul asta nu am mai stat cu fetele pe banca, o banca aleatorie pt ca nici una din noi nu mai locuim in acel cartier, au ramas doar parintii, sa povestim vrute si nevrute pana la ore tarzii in noapte. O reuniune intr-o cafenea sau la vreuna din noi nu va avea niciodata acelasi farmec. Am mai depasit o etapa in viata. Si nu stiu de ce dar nu ma incanta la fel de mult ceea ce urmeaza. Liceul a trecut parca comasat intr-un semestru, facultatea a generat schimbarea majora, iar finalizarea ei a dat startul maretei competitii cu viata, destinul… cariera profesionala, eticheta si emblema unui om. Uneori, noi acestia care am prins ceva si din viata inainte de 89 cred ca suntem niste cobai si nu o generatie de sacrificiu, pentru ca se pare ca romanii se sacrifica inca de la Burebista si nu numai dupa Ceausescu.

Cert este ca nu sunt multumita cu ceea ce am devenit. Si nu pot spune ca sunt dezamagita de cariera mea, din contra.  Mi-am propus concediul acesta sa citesc mai mult. Dependenta de tehnologie m-a tinut totusi departe de papirus. Astazi am pus totusi mana pe o carte. Iar lectura a generat aceste randuri. Poate imi doresc eu prea mult pentru mine si nu ma refer la nimic material, poate am prea multe asteptari de la ceilalti.  Nu mai comunicam asa cum o faceam candva. Nici cu familia, nici cu prietenii mai mult sau mai putin apropiati, nici macar cu noi insine. Cine stie… o fi o alta etapa… Introvertiti si stingheri cautam intelegere in spatiul virtual. I almost rest my case.

Ma indrept catre televizor, trebuie sa adorm, maine reincep serviciul. Sublim…

long time no see reloaded

•Septembrie 1, 2009 • 1 comentariu

 

DSC01173

Am incercat de cateva ori sa imi exprim parerile in aceasta ferestruica, generos oferita de wordpress. Dar de fiecare data am fost intrerupta din magnifica creatie artistica. Presupun ca si aceasta incercare va sfarsi la Drafts. A trecut ceva timp de cand nu m-am mai exprimat mai mult sau mai putin plastic in mirificul peisaj virtual si sincera sa fiu nu cred ca mi-ar fi dus cineva dorul. De cand s-a terminat cu 360 ul (si nu ma refer numai la inchiderea oficiala ci si la poluarea lui cu tot felul de bloguri cretine), s-a cam terminat si cu fun ul relatarii on line. Am pierdut cativa oameni dragi pe care ii citeam mereu cu zambetul pe buze si de la care am avut ce sa invat. Dar asa i in tenis. Prin urmare, 360 ul va ramane prima mea iubire, acolo unde am inceput bloggerala si am si atins apogeul :)))))

Am chef de glume. De ce nu, doar profit de ultimele zile de concediu si bonus am reusit in urma cu 5 zile trec pragul cabinetului chirurgului maxilo-facial pt a-mi extrage reminiscenta unui canin, provenita cel mai probabil dintr-o viata anterioara cand am facut figuratie ca vampir. Interventiile chirurgicale sucks si daca mai sunt si in cavitatea bucala, atunci situatia este si mai stinky. Supliciul major a  fost reprezentat prin lipsa nicotinei…

Cele mai putin bune fiind spuse, sa trecem la superbele amintiri ale lunii august in care m-am perindat pe meleaguri sarbesti, muntenegrene si croate. Impresii pe scurt: sarbii au o tara frumoasa … seamana destul de mult cu romanica din dotare, numai ca spre deosebire de noi, ei investesc in case, care majoritatea sunt cu etaj si… au scara in exterior. Parcul auto lasa de dorit. Intanlesti in trafic masini ce si au gasit gloria in 1960-70 si asta destul de frecvent. A si domnii soferi respecta cu strictete regulile de circulatie (mai putin atunci cand este intersectie cu un drum fara prioritate. E un sport national sa nu se asigure, probabil de aceea au si limitarile de max 60 in aceste situatii.) si limitarile de viteza. Un lucru demn de laudat dar nu si atunci cand te grabesti sa ajungi in mirifica ta tara.

Muntenegru e o tara superba. Madame Udrea cred ca ar avea mai mult succes cu campania ei in aceasta tara. Si ei stau prost la infrastructura, poate chiar mai prost decat noi, insa exceleaza la alte capitole.  Pe scurt am decis sa ma intorc si anul viitor in aceasta tara cu destinatia precisa San Stefano. Punct.

Croatia… o tara la fel de interesanta (nu am vizitat prea mult din ea),  mult mai scumpa decat celelalte 2, cu vamesi draguti, dar care aduc a ofiteri SS. Mi-a placut mult Dubrovnikul, dar Croatia mi am propus sa nu o vizitez prea curand.

Romania este o tara surprinzatoare. in fiecare zi se intampla cate ceva infim adus la rang de megastire. Am lipsit o saptamana si putin din tara si desi citeam presa pe net si comunicam cu prietenii pe mess, parca am pierdut atatea evenimente importante din circul politicii dambovitene si in special din bollywoodul monden autohton. Ori incearca sa indobitoceasca mesele ori la platane se afla doar inepti. Ori eu nu imi explic indignarea matinala a unei incursiuni in presa.

Am uitat sa precizez. Pe 21.08. ac s-au facut demersurile necesare pt o viitoare schimbare a numelui meu. Dar asta e secretul nostru 😉